Postări
am pus mâna pe Biblie
şi palma mi se-afundă-n milenii de citate
chiar dacă jur pe tot ce am mai sfânt
inima mea continuă să bată
ne-ai spus: sunteţi Dumnezei!
şi lumea se-nfăşoară-n jurul meu
cer plin de vise şi iluzii
stele căzătoare
eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa
şi urmele mele trasează meridiane şi paralele
între vieţile sfinţilor şi ale chinuiţilor
tăvăliţi în minciună
Doamne, Adevărul a murit demult
mormântul lui, temelie la zidul Grădinii Paradisului
se năruie, măcinat de-ndoială
căci nu ştie cine-i va conduce turma?
Viaţa se zbate să-şi vândă trupul
ca să aibă ce pune pe masă copiilor
şi toate ideile frumoase
cad răpuse sub măciuca bestiilor
lumea se-ntreabă cine plânge roua din zori
unii dau vina pe îngeri
alţii spun că mama Geea ar fi
dar nimeni nu vrea să se uite la streaşina cerului
Graalul nu e nici cupa din care-am închinat la ultima Cină
nu e nici potirul în care-au picurat rănile voastre
şi nici măcar pântecul ce-ar fi ascuns Viaţa
El e doar durere întrupată în care dimineţile
lasă ofrandă de lumină, sângerândă...
