sărutul lui Iuda

te-ai aplecat şi şoptit ai adâncit spaimele nopţii

poate că nici tu nu ai înţeles

şi te-ai lăsat dus de curent

dar ai uitat că şi stânca

poate fi vremelnic sub ape

Doamne, nici nu ştii cât sunt de fericit

că sărutul meu stă la baza fericirii lor

toţi vor să te cunoască

să ţi se dea plecaţi

şi să-ţi soarbă vorbele şi-nvăţătura

dărâmaţi templul asta şi în trei zile îl voi ridica

dar tu nu o să mai apuci să vezi

culorile s-au terminat

firele din ţesătură se duc

şi nici cerurile nu-s pregătite de potop

să nu mă laşi Doamne să rătăcesc în noapte

am să te aştept să-mi întorci sărutul

ca de la frate la frate

sau ca de la învăţător la ucenic

sărut dătător de viaţă 

rostogolind

mi-ai dat Doamne îndoiala toiag

spunându-mi: ia-ţi întrebările şi umblă

şi am plecat purtând zilele-n spate

aşternându-mi văzutele drept căpătâi

cu speranţa că mă cufund într-o mare de răspunsuri

întrebările mi s-au tocit

cuvintele s-au împrăştiat

ochii s-au împăienjenit

iar sunetele trec

fără să mă ia în seamă

clipele se despart alene

lepădându-mă la marginea pleoapelor

acolo unde nopţile cad în uitare

zămislind cerurile zilelor

fără-nceput şi fără sfârşit

dacă nu eu, atunci cine

să mai poarte întrebările pe drum