întrebător...

la început am fost cuvânt
şi tânjeam să mă rostesc, să vieţuiesc şi eu
asemeni vouă celelalte cuvinte coborâte dintre silabe
şi-atunci m-am descâlcit dintre sunete
întrupându-mă gură
şi limbă
şi vrere.
şi mă desluşeam dintre nespusele
dar gânditele şi vrutele
iar zidul trupului se înălţa, visare după visare
şi vorbire după vorbire
asemeni aripilor
nesfărâmate
de tăria luminii
apele-lacrimile ce-mi potopeau sufletul
spălându-mă,
curăţindu-mă de toate silabele, de toate dorinţele
de toate visele şi zicerile
lăsându-mă omăt
viscolit
potolit
îndulcit de suflul nou
ce mă scoate din ţărână
şi mă spală cu lumină
mă soarbe şi mă răsuflă
şi cu doruri mă usucă...

vârcolac, drac…

m-am ridicat dintre uitări
de durere.
mă durea capul şi burta mă durea
şi simţeam aşa ca o piatră în ea
am deschis gura şi m-am uitat curios
de unde atâta durere în jos
am icnit şi luna
din gât mi-a sărit
mult mai bine-i acum
parcă m-am liniştit…

era o seară deosebită
şi luna mare, mare ca pâinea bine dospită
avea un ştergar să nu se-ncruzească
ea luna-mi era
chiar rana din coastă
tăciune de-nghiţi tot negru ţi-i cerul
lumina de-o afli
tăcută-n ungherul din ramă
aşteaptă
e frig noaptea asta
copilă, pe tine
te bate năpasta
te văd la fereastră
tot trupu-ţi tresaltă
aştepţi
şi-aşteptare uscată e-n glastră
o fi de la vreme
ori poate deochi
mai plânge-mă noapte
semn roşu-ntre ochi

balaur…

testament - moştenire

mă-ntreb ce-ţi va rămâne când voi pleca
pentru că toate castelele mi-au fost spălate
de valul ce-mi săruta urma paşilor.
poveştile mele toate, stol rătăcit
încurcau polul iubirii cu cel al datoriei
şi-n urmă rămâneau ţipetele versurilor rătăcite.
iubirile nopţilor noastre, revărsau darul
limitelor împinse către absolutul perfecţiunii
iubirii i-am dat formă, conţinut.

Frumoasa Doamnă, în egoismul ei
m-a luat departe, limpezind lumea
de temerile mele.

rugă de Crăciun

Într-un loc uitat de lume,
Sub Dumnezeiască stea,
Se năştea în iesle-n paie
Cel ce lumea va salva.

Dumnezeu cu-a lui putere
Într-un prunc s-a intrupat.
Să ne ştie, să ne certe,
Când ne-abatem în păcat.

Magii vin să I se-nchine
Pruncului cel mult iubit,
Ce-I născut cu spini pe frunte
Şi pe cruce ţintuit.

Eu sunt Alfa şi Omega,
Început dar şi sfârşit,
Toate au trecut prin mine
Şi cu mine s-au sfârşit

Doamne, cu a ta putere,
Zvârle cupa otrăvită
Şi de nu e cu putinţă
Am s-o beau într-o clipită.

Vorbele-I plutesc şi-acuma
În grădina Ghetsimani
Şi pe stâncă se văd lacrimi
Ce sclipesc de ani şi ani.

………..

Doamne! cu a ta putere,
Să m-ajuţi să mă îndrept
Şi copilul ce sunt astăzi
Să cresc mare, bun şi drept.