Postări
mi-ai dat Doamne îndoiala
toiag
spunându-mi: ia-ţi
întrebările şi umblă
şi am plecat purtând zilele-n spate
aşternându-mi văzutele drept căpătâi
cu speranţa că mă cufund într-o mare de răspunsuri
întrebările mi s-au
tocit
cuvintele s-au împrăştiat
ochii s-au împăienjenit
iar sunetele trec
fără să mă ia în
seamă
clipele se
despart alene
lepădându-mă la
marginea pleoapelor
acolo unde nopţile
cad în uitare
zămislind
cerurile zilelor
fără-nceput
şi fără sfârşit
dacă nu eu,
atunci cine
să mai poarte întrebările
pe drum
