marți, 3 mai 2016

sunt eu, o frunză dusă-n lume

de ce mi-ai dat puterea judecăţii ştiind că îmi voi ridica privirea căutându-te?
şi de ce mi-ai ascuns darul iertării şi m-ai lepădat în lume?
rătăcitor prin colbul drumului fără odihnă?

nu judeca, dacă nu vrei să fii judecat
da, dar limba se zbate căutând scăpare
inima se chirceşte sub aspră apăsare
şi tâmpla se zbate a neputinţă   

iartă şi ţi se va ierta
dar mâna ştie numai urma biciului
şi-îndemnul laş al alungării

uitând însemnul milei şi-al iertării şi bucuria-îmbrăţişării

vineri, 29 aprilie 2016

vinerea

Eli, Eli, Lama Sabactani ...

Eu nu te-am părăsit copile,
dar omenescul urcă spaime-n tine
cuvântul nu mai face faţă
nu poate lanţul ce te ţine să-l sfărâme

sunt fiul ploii, toate lacrimile mele
voit-au ca să spele colbul strâns
şi celor ce-n uitare-şi pun speranţa
să le arăt poteca ce le-a fost făgăduită

nu omenescul s-a lipit trăgându-mă în jos
e greu să te opui cuvântului simbol
iubirii eu m-am dăruit şi-am dăruit iubire
să vindec haosul din suflet ostenit


veni-va timpul când vor….înţelege



joi, 21 aprilie 2016

lasă-mă să înfloresc Doamne


iertare pentru adevărul din mine care se împlineşte
asemeni lunii ce străpunge norii în seara asta
e aproape rotundă
dar încă nu se poate da de-a dura

trandafirul din fereastră explodeaza la fiecare şase ore
boboc după boboc, kamikaze- însângerat  
iar victimele, uitând tabloul general
surâd printre petale la amintirea parfumului

vântul în plimbarea sa uită că vremea lui s-a dus
încă nu ştie să-şi certe sufletul rătăcitor
ce-a intrat în Grădina Ghetsimanilor

mult prea devreme... lemnul încă nu a fost strunjit

miercuri, 16 martie 2016

choice



between black and white
don’t chose anymore grey
between hot and cold
don’t chose anymore warmish

all the people know I am predictable
and all the time I chose the right way
but all the people will be surprised
when I chose my way as only way

I am not an angel, I am not a demon
as usual I am a simple man
and all my entire life
I follow the truth on my way

when I stop mean it’s the right moment
where I stop it’s the right place
and for this reason
I am the truth, the way and the life

joi, 17 septembrie 2015

sărutul lui Iuda



te-ai aplecat şi şoptit ai adâncit spaimele nopţii
poate că nici tu nu ai înţeles
şi te-ai lăsat dus de curent
dar ai uitat că şi stânca
poate fi vremelnic sub ape

Doamne, nici nu ştii cât sunt de fericit
că sărutul meu stă la baza fericirii lor
toţi vor să te cunoască
să ţi se dea plecaţi
şi să-ţi soarbă vorbele şi-nvăţătura

dărâmaţi templul asta şi în trei zile îl voi ridica
dar tu nu o să mai apuci să vezi
culorile s-au terminat
firele din ţesătură se duc
şi nici cerurile nu-s pregătite de potop

să nu mă laşi Doamne să rătăcesc în noapte
am să te aştept să-mi întorci sărutul
ca de la frate la frate
sau ca de la învăţător la ucenic

sărut dătător de viaţă 

duminică, 8 martie 2015

rostogolind


mi-ai dat Doamne îndoiala toiag
spunându-mi: ia-ţi întrebările şi umblă
şi am plecat purtând zilele-n spate
aşternându-mi văzutele drept căpătâi
cu speranţa că mă cufund într-o mare de răspunsuri

întrebările mi s-au tocit
cuvintele s-au împrăştiat
ochii s-au împăienjenit
iar sunetele trec
fără să mă ia în seamă

clipele se despart alene
lepădându-mă la marginea pleoapelor
acolo unde nopţile cad în uitare
zămislind cerurile zilelor
fără-nceput şi fără sfârşit

dacă nu eu, atunci cine

să mai poarte întrebările pe drum

sâmbătă, 26 iulie 2014

să aruncaţi cu vorbe-n mine


"și lumea se va opri, poticnit, vomitând cu adâncă ușurare"

copile, porțile sufletului ţi s-au dat să răscolești
zămislind întrebări tăinuite
biciuind tăceri
și neputințe
până când carnea ta
se va ruga cerului
să rupă fibra lemnului
arc peste trup

cu toate că inima bate la vedere
și vorbele deslușesc dureri
nimeni nu crede rimelor tale
alungându-ți versurile-n pustie
târându-te prin colb
în fața mulțimii-înfierbântate
cuvânt plin de viață
de sânge, de spini

poate că timpurile nu-s ale mele
poate că eu nu-s al timpului
dar ceea ce trebuie să știți
e că nimeni nu poate ascunde cuvântul
lepădându-se, țintuindu-l
și nimeni nu poate pune degetul
în rana credinței
cuvântul rabdă
el e iubire
și catapeteasma cerului se rupe
făcând loc înălțării

izvorul cuvintelor nu poate fi ascuns
și nici oprit cu spaima deslușirilor
cuvintele își văd de drum
înnodându-se, adunându-se
dincolo de tăceri
dincolo de dureri
purtându-și adevărurile
și toate surpările
până la moartea cea mare
ce nu are stare
și nici alinare

sunteți creatori de cuvânt
purtătorii lui prin vremi
și fie că-mi veți crede
fie că nu
el, cuvântul
vă poartă, trecându-vă
prin marea poartă
a tăcutelor și-a ascunselor
mai bine s-aruncați cu vorbe-n mine
decât să le lăsați să cadă în uitare

vineri, 16 mai 2014

poezia necuvintelor



dacă pomul vieții veșnice a rămas neatins de mâna omului
pomul cunoaşterii ne-a dat primul cuvânt
o silabă plină până la refuz de uimire
acum puteam povesti
cu înlorituri
ceea ce inima ştia mai bine
după căderea în păcat
am căutat loc vorbelor noastre
ce nu mai aveau loc
în adâncul inimii
şi-ncet încet am făcut loc minciunii
 crestată-n carnea cuvântului tot mai slăbit
şi mai golit de suflet
fericiţi cei săraci cu duhul vorbirii
că ei îsi pun inima-n palme să rostuiască
trăirile… şi rugile… şi bucuriile
e timpul să reînvăţăm
preţul tăcerii
şi-al necuvintelor
în carnea cărora se ascunde

secretul nemuririi

luni, 5 mai 2014

adâncire vs înălţare


cine învaţă tâmplarie ştie cum să croiasca o cruce
şi mai ales ştie cum să-i încerce trăinicia
proptind-o în pragul istoriei
să rămână mărturie

cine învaţă iubirea de mic, ştie să-şi deschidă inima
nu ca măcinare a lumescului în care ecoul moare
nici ca surpare într-ale vorbelor goale
nici ca mustire bolnăvicioasă

cine învaţă tăcerea trece pe sub căldura pleoapelor
mersul nemuririi dintr-un mugur în altul
până când verdele deschide calea
noului. reinventâdu-l

urcarea pe cruce a iubirii
nu poate să sufere geluirea durerii
şi de aceea, aşchi înmuguresc

în colţul buzelor…

joi, 2 ianuarie 2014

despre…

liber, fără constrângeri
sunt ceea ce nimeni nu poate ȋnţelege
căci eu sunt cel ce n-are nume
eu sunt

spulberatu-mi-aţi urmele scrise-n nisip
limpezitu-mi-aţi apele ce-am plâns
despicatu-mi-aţi sunetele
şi amintirile
de frică
dar nu m-aţi găsit
n-aţi aflat
ceea ce era bine ştiut
eu nu pot fi alungat
eu sunt sămânţa din semn
urma lacrimilor
miezul sunetelor
carnea amintirilor
şi a trăirilor
eu sunt tu şi tu şi tu
şi voi ştiţi
şi-acest lucru vă macină