supus Cuvantului

pe cine iubesti tu copile?

cuvantul ce te-a slujit de la bun inceput

se lacomesc a rosti buzele mele

atunci impartaseste-Mi cuvintele

si ai grija lor

Ma iubesti tu oare?

stii bine ca Te iubesc repetau ochii desavarsindu-si tacerile
atunci urmeaza-mi cuvintele sa nu se razleteasca
si sa piara uitate prin pustie

da chiar Ma iubesti?

stii bine doar ca odaile inimii le-am pregatit pentru Tine

si candela-i aprinsa ca sa-Ti lumineze taina

 

daca tu chiar Ma iubesti

uita toate cate ti le-am spus si lasa cuvintele sa-si poarte crucea
care va trebui sa creasca, sa creasca
si care se va pierde, pierdut sa ramaie pana la ultima silaba,
pana la ultimul gand ratacit
iar viata sa nu mai dainuie intre sunetele sale

si-atunci mi-am crestat cu uitare privirile sa nu mai stiu cine se pierde si cine creste

mi-am pierdut auzurile sa nu mai aflu cine si de ce s-a dus
mi-am zdrobit buzele sa nu mai sarute rotundul sunetelor
si mi-am aruncat degetele sa nu cada-n ispita cautarii formelor prin colbul drumurilor

intunericul ma ascunde-n pantecele sau

tacerile ma leagana a uitare
iar buzele, uscate
desavarsesc legamantul
si-adancurile memoriei mistuie
ultimul cuvant care Te cuprinde
in toata maretia Ta
Amin