luni, 4 februarie 2013

povestea unui fulg de nea



“Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ”
fiecare strada isi inghesuie sufletele in trupuri umblatoare
orice casa ascunde cel putin o lacrima ferecata
si fiecare nor reflecta o pleoapa cazuta

ridica-voi sabia iubirii in lumina
navalind in viata voastra
si spintecand de-a valma toate spaimele
toate suspinele si toate nespusele
voi taia chingile incremenirii
redand zambetul buzelor chinuite
stiu ca e greu, stiu ca fiecare zambet
se sufoca sub un munte de tristete
dar primavara nu poate veni
daca nu moare
taria frigului din voi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu