şi vine-o vreme când cuvintele învinse
se vor târâ în urma carului înlănțuite
cu pielea arsă de uitare
când graba de-a trăi ne lasă fără suflu
parabolele se vor pierde-n lungi tăceri
uitarea spulbera-va zidurile goale
dulceața lor pierdută pe vecie
căci fără de cuvânt zidirea moare
ziua în care cuvintele au murit
s-a lipsit de căldură şi lumină (trup şi suflet)
alungate atât de departe
că au rătăcit cărarea
săvârşitu-s-au
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu