sâmbătă, 24 octombrie 2009

măslinul

era cald şi era bine.
îmi culcuşeam răbdarea,
strecurându-mă-n visul fructelor nerodite,
ce păstrau mirul ce-I va săruta fruntea.
doar El, mă va spăla de păcatul nerodirilor,
sau mă va pedepsi când şi când vestitor.
rădăcinile mă duc în noaptea Ghetsimanilor
iar trunchiul măcinat se lasă reazem
strigătului mut din noaptea dintre lumi,
tot aşa cum altădată,
ramul meu s-a lăsat purtat
vestind naşterea lumilor dintre ape.
zdrobiţi-mă iar rănile vor lăcrima
mir ce va ostoi şi va alina,
suferinţele.
doar sarea lacrimilor
mai poate înmuia amărăciunea clipelor
adunate în pragul suferinţei.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu