Treptele cunoaşterii

M-ai învăţat ce e iubirea,
Mi-ai arătat ce-i suferinţa,
M-ai ajutat pe drumul vieţii
Să-mi lepăd astfel neştiinţa.

TU, dragostei calfă m-ai dat
Şi drum fără sfârşit. Să mă încerci
Lumin-ai luat şi m-ai spălat
Si pregăti-Tu-m-ai al tău pe veci.


“Lazăre, vino afară!” Vocea-Ţi blândă m-a ajuns.
Am ieşit purtând lumină, şi gândul ce n-a fost spus.
În cuvânt ca-ntr-o mantie, m-am înveşmântat,
Şi temelia de cuvinte-a lumii-astfel m-am dat.