fericirile

fericit cel ce-mprăştie lumina
purtând-o-n căuşul palmelor aspre
fericit cel ce clădeşte sufletul omului
punându-şi iubirea temelie
fericit cel ce urmăreşte vântul
stârnind norii să-şi verse lacrimile
fericit cel ce dăltuie zambetu-n piatră
căci el îşi lasă pecetea sufletului
fericit cel ce-şi ridică ochii la stele
căci ele-ţi luminează visele
fericit cel ce caută-ntinderea mării
căci numai ea spală mâzga-ndoielilor
fericiţi cei ce slujesc cuvintele
căci datorită lor există bucuria răsăritului
sălbăticia muntelui şi vastitatea,
lucruri inutile de altfel
dar pline de măreţie
şi-astfel cuvântul devine drum
sau fereastră
deschizându-te.

(Foto: http://www.pbase.com/jolka/image/81588869)