Pogoară-te

creşteţi şi vă înmulţiţi
era strigătul din urmă
dinspre beznă spre lumină
moarte ce vieţii se-nclină.

Te-ai dat plecat lumii ca om
ne-ai cercetat şi ascultat
chiar de ai blestemat un pom
ca apa vie ni Te-ai dat

pe timpuri, când ne judecau
doar aparenţele contau
şi zdreanţă-am fost şi fără rost
iubirii i-am dat adăpost

sufletu-i taler şi e greu
căci minţii s-a plecat mereu
expert în bine şi în rău
acesta-i poate rolul meu

fără să văd ceva,
fără să fac ceva
fără să fiu ceva.