Trăieşte ! Nu lăsa să te zidească gândul.
Fii viu ! Nu te-ngropa-n concepte învechite
Ofrandă pe altarul lumii, tu iubirea,
Ofer-o, chiar de mai porţi urma lacrimii strivite.
Cuvântul viu se zvârcoleşte-n mine.
Captiv, printre nespusele cuvinte
A fost zidit în temelia lumii.
Să-ndrăznesc mereu, el mă îmbie.
Cu el mă-mbrac şi-n el desăvârşesc.
Sunt punte-ntre ceresc şi pământesc.
Chiar de sunt înca ancorat în omenesc
Lui mă supun! Cuvântu-n mine îl trăiesc.
joi, 22 octombrie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu