Încerc să regăsesc pacea eternă,
Te caut şi te strig neîncetat,
Dar zbuciumul zadarnic se prefiră
În vise şi în rugi de renegat.
Din nou pornit-am în întâmpinare-Ţi
Şi un nou veac curînd îl săvârsesc.
Mi-s cuiele mâncate de rugină
Iar crucea-mi putrezeşte-n omenesc.
Nu merit încă a ta iertare?
Pamântul urlă de păcatul omenesc?
Te caut ridicându-Ţi rugă mută
Dar nu e timpul încă. Pribegesc.
Eu ştiu că mila Ta-mi îndură paşii
Mai ştiu că sunt iertat de la-nceput.
Dar pentru a putea să îţi văd faţa,
Mai lasă-mă să-ndur, să mă purific
Şi Doamne pentru toate-Ţi mulţumesc.
joi, 22 octombrie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu